Europa – regina trufasa, regina magiei

 

Greece Migrants

     Acum cateva zile am recitit o carte pe care o cumparasem in 2002. Cartea era aparuta la editura Incitatus si se numeste „Are nevoie America de o politica externa? Catre diplomatia secolului XXI”, scrisa de Henry Kissinger. Autorul nu cred ca mai are nevoie de nicio prezentare. Il stiti toti ca pe un cal breaz.

      Asa….si citind pe ici pe colo, am gasit in capitolul doi, cel despre integrarea europeana si cooperarea atlantica, un paragraf interesant, in care Kissinger vorbea despre testele care ar putea mari capacitatea natiunilor atlantice de a lucra impreuna pe teme concrete, in fapt adevarati stimuli pentru fuzionarea celor doua maluri ale Atlanticului. Si mai departe, destoinicul membru CFR si Bilderberg, identifica cele trei mari probleme „ale caror solutii vor determina viitorul tuturor natiunilor de pe tarmurile Atlanticului”.

     Prima problema avea in vedere maniera de raspuns la o criza economica, prilej pentru aparitia unor mecanisme atlantice comune de stabilizare (ne aducem aminte de 2008), a doua problema privea domeniul militar si viza „granita rasariteana a NATO si a Uniunii Europene” (Euromaidan, Donbass, Crimeea, Ucraina 2014 cred ca va suna cunoscut).  Cea de-a treia problema era legata de rata natalitatii scazuta, nevoia crescanda de mana de lucru precum si presiunile demografice exercitate de tarile sarace de la granita Uniunii si, in special, din bazinul mediteranean (Levantul, Nordul Africii). Potentialele tulburari din zona le echivala cu cele post-comuniste din Europa de Est. Si, dupa cum stiti, am trait sa vedem primavara araba, exodul sirian si UE –  „tara fagaduintei” – pentru un milion de migranti in 2015.

     Deci, contrar curentului de opinie predominant din mass-media, care deplange, dispretuieste sau blastămă miopia oficialilor europeni care, se zice, ca nu ar fi avut habar despre presiunea migrationala, gulerele albe si scrobite de pe ambele maluri ale Atlanticului erau perfect constiente de presiunea demografica ce urma sa apara, ajutata de ei, de altfel, cand au destupat in 2011 in Libia,  burduful stihiilor si al vanturilor potrivnice. Pe jos, in barci si plute, cu trenul sau taxiul, pe apa si uscat, deluviul de napastuiti si oropsiti ai sortii s-a pus in miscare spre noua lui Mecca, idealul lui: Europa, „regina trufasa, regina magiei”.

6752654-3x2-700x467

„S-acesta-i raspunde cu vocea ciudata
– La Meka, plecat-am a merge si eu.
– La Meka? La Meka? – si vocea ciudata
– La Meka! La Meka! rasuna mereu.

Si pleaca drumetul pe-un drum ce coteste
Pocit, schiop si searbad, abia se tareste
Si drumu-ocoleste mai mult, tot mai mult,
                                                                                               

Si tot nu s-arata cetatea de vise
Merindele, zilnic, in traisti se sfarsesc
Pradalnice zboruri de paseri, sosesc
S-arunca pe lesuri cu ciocuri deschise,
Camile, cai, oameni, cad, pier, se raresc
Doar negrele paseri mereu se-nmultesc
Si tot nu s-arata cetatea din vise.

Ramane naluca in zarea pustiei
Regina trufasa, regina magiei,
Frumoasa lui Meka – tot visul tintit,
Si vede pe-o iasma ca-i trece sub poarta”

Atat doar ca, spre deosebire de emirul lui Macedonski, nimerira mai toti migrantii drumul spre noua lor Meka, dramatica odisee, inca fara un sfarsit la orizont.  Dezradacinati, cine stie cati dintre ei vor prinde radacini sanatoase  in noul  „land of hope and glory„, taram care are acum aceleasi teluri ca defunctul Imperiu Britanic, zicere a lui Kissinger: natiunile de pe tarmurile Atlanticului de Nord au obligatia de a sprijini rezolvarea problemelor globale pentru care restul lumii nu are nici resursele materiale, nici pe cele tehnologice.”

Acum, dupa scurtul intermezzo lirico-dramatic, sa revenim la oitele noastre. Mai jos e fragmentul din carte, motivul materialului meu, text in care Henry Kissinger vorbeste despre crize si solutii atlantice (sublinierile  imi apartin):

     In pofida absentei unei amenintari unificatoare, percepute in comun, geopolitica nu a disparut ca element al politicii internationale. NATO ramane in continuare ca o polita de asigurare ipotriva unui nou imperialism rusesc. Fara Statele Unite, Europa ar fi o extensie peninsulara, chiar o ostatica a Eurasiei, prinsa in vartejul conflictelor acesteia si folosita ca tinta primordiala pentru curentele radicale radicale si revolutionare care prolifereaza  in regiunile adiacente. Fara Statele Unite, Germania nu ar mai avea o ancora care sa-i infraneze impulsurile nationale (chiar si ca membru al Uniunii Europene); atat Germania cat si Rusia ar fi tentate sa vada una in cealalta cea mai buna optiune politica.

     In acelasi timp, separate de Europa, Statele Unite ar deveni, din punct de vedere geopolitic, o insula in largul apelor Eurasiei, asa cum era in secolul al nouasprezecelea Marea Britanei in raport cu Europa. In consecinta, ar fi nevoita sa desfasoare strategia de echilibru al puterilor pe care au respins-o in mod traditional. Americii nu-i lipsesc nici  mijloacele, nici ocazia pentru o astfel de politica, insa adoptarea ei ar presupune o mutatie psihologica profunda si o modificare importanta a modului national de operare, procese care ar trebui luate in considerare numai in ultima instanta.

     Factorul de testare va fi reprezentat de capacitatea natiunilor atlantice de a lucra impreuna pe unele teme mai practice decat teoria geopolitica. Europa se confrunta cu cel putin trei problema mari, ale caror solutii vor determina viitorul tuturor natiunilor de pe tarmurile Atlanticului.

     Ca democratii adepte ale economiei de piata, natiunile atlantice au un rol important in prevenirea recesiunilor economice, iar stabilitatea institutiilor lor depinde de aceasta. Nu au cu adevarat nici o posibilitate in afara de aceea de a-si coordona politicile pentru a reduce pericolul unei crize economice globale, care reprezinta cea mai mare amenintare pentru democratia contemporana.

     Provocarea economica se imbina cu cea demografica. In aproape toate tarile europene, rata natalitatii nu poate mentine numarul actual de locuitori, care este deja prea mic fata de nevoia de mana de lucru dintr-o economie globalizata. Datorita progreselor medicinei, procentajul celor sustinuti financiar de populatia ocupata aflata in scadere se va mari in mod dramatic; populatia totala a celor mai multe state europene va scadea cu repeziciunesi aceasta in momentul cand presiunile demografice exercitate de tarile sarace de la preriferia rasariteana si cea sudica ale europei vor fi din ce in ce mai intense.

     O alta chestiune este viitorul  regiunii vaste de la granita rasariteana a NATO si a Uniunii Europene. Acordurile care au urmat prabusirii Uniunii Sovietice erau tranzitorii prin natura lor, atat in raport cu aranjamentele interne, cat si cu relatiile externe. In multe state – cu exceptia tarilor baltice – generatia care a mostenit puterea sovietica provenea aproape invariabil din fosta clasa conducatoare sovietica, avand in plus accente nationaliste. Acum, aceasta generatie iese din  scena.

     Confruntandu-se pe de o parte cu presiunile mestesugite, persistente si insistente ale Rusiei pentru a intra iarasi intr-un fel de relatie organica cu Moscova, si pe de alta parte, cu perspectiva Uniunii Europene si chiar a NATO, aceste state succesoare ale Uniunii Sovietice vor fi obligate sa faca unele alegeri fundamentale. Regiunea aceasta vasta este pandita de haos daca Europa si Statele Unite nu-si definesc o sarcina comuna si apar in scena ca potentiali rivali. Multe depind viitorul Rusiei, de evolutia sa interna, si de relatia sa cu ordinea internationala, aspecte care vor fi discutate mai tarziu in capitolul de fata.

    01_26005315_cb9a23_2657401aViitorul bazinului mediteranean reprezinta o provocare in aceeasi masura. Provocarile globalizarii, ale cresterii demografice exercitate in toate tarile neeuropene din regiune marcheaza inceputul unei perioade de ajustari si potentiale tulburari comparabile cu cele post-comuniste din Europa de Est. Desi acorda atentie acestei probleme, cele mai multe natiuni atlantice evita sa o abordeze sistematic, sau o abordeaza pin contacte bilaterale, de obicei atunci cand criza este deja pe cale sa se produca.

In fine, in lumea globalizata, calitatea vietii este un subiect din ce in ce mai presant atat pentur cetateni, cat si pentru lideri. Reprezentand numai 15 la suta din populatia lumii, dar mai mult de 50 la suta din produsul intern brut mondial, natiunile de pe tarmurile Atlanticului de Nord au obligatia de a sprijini rezolvarea problemelor globale pentru care restul lumii nu are nici resursele materiale, nici pe cele tehnologice. Insasi natura subiectului le obliga sa actioneze in colaborare si sa apeleze la institutii si proceduri fara de care promovarea telurilor nemilitare – care pana acum nu ocupau in loc proeminent in agenda atlantica – nu ar avea nici un succes.

     Oricare ar fi directia pe care o va lua unificarea europeana, se impune in mod clar necesitatea unei noi abordari a cooperarii atlantice. NATO nu mai poate ramane singura institutie a aceste cooperari; functiile sale sunt prea limitate (inca nu avusese loc 9/11 si interventia in Afganistan; de atunci alianta nord-atlantica a trecut prin redefiniri majore de –  n.n.), nucleul sau prea mic, iar membrii sai asociati prea numerosi pentur a face fata insarcinarilor care se profileaza in domeniul securitatii.

„Are nevoie America de o politica externa? Catre diplomatia secolului XXI”, autor Henry Kissinger, editura Incitatus, Bucuresti, 2002, pagini 39-41.

 

P.S.

Ieri si azi au aparut sonore zvonuri de razboi. Arabia si Rusia au conflagratia modiala la purtator, Turcia intra in deriva spre sud iar NATO isi aduce aminte, brusc, de capabilitatile sale nucleare, care, in fapt, sunt tot ale Americii.

Parerea mea e ca nu va fi nicio escaladare. Nu astazi si nu acum. E doar retorica belicoasa.
Sauditii au o slabiciune cronica atunci cand vine vorba de aptitudini militare, depinzand de tutela americana, iar turcii desfasoara acum doar actiuni profilactice in zona orasului Azaz, incercand sa blocheze un posibil coridor intre cele doua provincii siriene kurde, Afrin si Kobane.  Ankara cerea constant „safe heaven” la sud de granita din motive umanitare, dar scopul nedeclarat pentru a putea era accesul in zonele kurde, deoarece, intamplator sau nu, „safe-heavenurile” se suprapuneau peste teritoriile controlate de YPG-ul kurd.

20151005013512A2/AD sau sistemele anti-access și de interdicție aeriana regionala instalate de rusi nu permit desfasurarea operatiunilor aeriene, ori o ofensiva fara suport aerian e ca revelionul fara beutura si artificii..n-are nici un sfarrrr, adicatelea nu poti face nimic a la secol 21. Kurzii intra in gherila si tu orbecai pe  coclauri dupa ei cu T-62 si fra-su, T-72.
Exclus sa inceapa Arabia Saudita si Turcia ceva de capul lor. Le trebe aprobare de la ‘el hefe’, care „el hefe” tocmai a pus cu Putinica de o cooperare, plus ca i-ar strica lui „el hefe Obama” cooperarea arabo-kurda de pe teren in care el a tot investit.
Si din cate stiu, sauditii au o misiune specifica in Siria, si anume recastigarea controlului capitalei ISIS – Raqqa – oras plin de suniti care fac alergie la kurzi eliberatori si alti purtatori de salvari in nuante kaki, mai ales ca si Assad se grabeste acolo.

Secretarul american al apararii Ash Carter a declarat vineri ca se asteapta ca atat Arabia Saudita cat si Emiratele Arabe Unite sa trimita forte speciale pentru a ajuta opozitia locala in eforturile lor de a recuceri orasul Raqqa de la Statul Islamic.

Apoi, Ankara a anuntat ca nu are in plan sa trimita trupe in Siria, una la mana pentru ca nu ar declansa articolul V din carta NATO si n-ar mai beneficia de umbrela nord-atlantica, si doi, ar intra la stat agresor, sub incidenta penala internationala.
Rusii au coborat si ei tonul, Medvedev revenind asupra declaratiilor sale si a plusat cu un termen limitat pentru prezenta rusa in Siria:

„În interviu, Medvedev a fost întrebat dacă Rusia îl va ajuta pe aliatul său Bashar al-Assad în scopul său declarat de a-și restabili controlul pe întreg teritoriul Siriei. ‘Nu avem niciun plan pentru o astfel de prezență nelimitată în Siria. Suntem acolo pentru un obiectiv limitat, concret’, a afirmat premierul rus.”

Arabia Saudita si Turcia vor functiona militar in Siria doar in cadrul aliantei occidentale conduse de SUA si atunci anti-ISIS. De capul lor ..doar dupa indaratnicii in salvari si turbane,adicatelea kurzii din pkk si houthi yemeniti.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s